În mediile acvatice, cum ar fi câmpurile de orez, iazurile și șanțurile de irigare, melcii sunt locuitori obișnuiți. Printre aceștia se pândește însă „distrugătorul de culturi”-melcul măr de aur (Pomacea canaliculata). Fiind o specie extraterestră invazivă tipică, provoacă daune semnificative culturilor acvatice precum orezul. În schimb, melcii de câmp nativi (familia Viviparidae) nu numai că sunt inofensivi pentru culturi, dar ajută și la purificarea apei și la menținerea echilibrului ecologic. Distincția cu acuratețe între cele două și aplicarea metodelor de control științific este cheia pentru protejarea recoltelor.
1. Aspectul
1.1 Mărime și formă
Melc cu măr de aur:Relativ mare, cam de dimensiunea unei nuci. Cochilia este scurtă, rotunjită și pare „dulușă”, cu o turlă aplatizată și rotunjită lat. Coaja este relativ subțire și fragilă, crăpată ușor atunci când este strânsă ușor.
Melc de câmp:În general mic, în mare parte aproximativ 1–1,5 cm lungime. Cochilia este alungită și conică, înclinându-se până la un turlă ascuțită. Carcasa este groasă și tare, rezistentă la rupere.
1.2 Culoare și deschidere
Melc cu măr de aur:Culoarea cojii este de obicei maro-gălbui sau maro deschis. Deschiderea este mare, iar operculul este subțire și plat, potrivindu-se lejer.
Melc de câmp:Culoarea cojii tinde să fie maro măsliniu sau maro intens. Deschiderea este mai mică, iar operculul este gros și rotunjit, potrivindu-se strâns pe corp.
2. Obiceiuri și comportament
2.1 Habitat
Melc cu măr de aur:Foarte adaptabil, găsit în orez, iazuri, șanțuri și chiar în apă ușor poluată. Tolerează oxigenul dizolvat scăzut, dar este sensibil la frig (moare sub 5 grade).
Melc de câmp:Preferă apa dulce curată, bine-oxigenată (de exemplu, pâraie, marginea lacului de mică adâncime). Este tolerant-la frig, adesea se îngroapă în noroi pentru a hiberna iarna și este foarte sensibil la poluarea apei.
2.2 Dieta
Melc cu măr de aur:Omnivor, dar puternic erbivor, cu un apetit vorace. Se hrănește cu ușurință cu răsaduri de orez și alte culturi și poate consuma, de asemenea, organisme acvatice mici. Reprezintă o amenințare serioasă pentru agricultură și este considerat un dăunător major.
Melc de câmp:Omnivor, dar preferă materia descompusă. Pofta de mâncare este modestă, iar obiceiurile de hrănire sunt blânde, constând în principal din alge, detritus organic și humus în apă. Poate pășuna ocazional pe plante acvatice fragede, dar este în esență inofensiv pentru culturi și poate ajuta la îmbunătățirea calității apei.
2.3 Model de activitate
Melc cu măr de aur:Activ atât ziua, cât și noaptea, adesea văzut cățărându-se pe tulpinile și frunzele plantelor pentru a se hrăni sau a respira. Foarte vizibil în timpul zilei.
Melc de câmp:Preponderent nocturnă; se ascunde în sedimentul de fund sau sub pietre în timpul zilei și iese să se hrănească noaptea. În general, mai secret și precaut.
2.4 Reproducere
Melc cu măr de aur:Depune mase de ouă roz strălucitoare, vizibile pe tulpinile plantelor, diguri sau suprafețe de piatră deasupra liniei de plutire. Ouăle sunt depuse în grupuri ordonate, adesea de câteva ori pe an, fiecare masă conținând mii de ouă. Ratele de ecloziune sunt mari, puii cresc rapid, iar populațiile se pot extinde exploziv-caracteristicile unei specii foarte invazive.
Melc de câmp:Ouăle fertilizate se dezvoltă în interiorul femelei, iar ea dă naștere unor pui vii. Doar câteva zeci de urmași sunt produși la un moment dat. Capsulele de ouă sunt transparente și asemănătoare cu jeleu-, complet scufundate și greu de observat. Creșterea este mai lentă, populațiile rămân relativ stabile și joacă un rol esențial în ecosistemele native.
